MUNICIPIUL MEDIAŞ******************************************************************
- ÎNREGISTRAREA NAȘTERII
- ÎNREGISTRAREA CĂSĂTORIEI
- ÎNREGISTRAREA DECESULUI
- TRANSCRIEREA certificatelor/extraselor de stare civilă eliberate de autorităţile străine cetăţenilor români
- DIVORŢUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ
- SCHIMBAREA, PE CALE ADMINISTRATIVĂ, a numelor persoanelor fizice
- ELIBERAREA CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ
******************************************************************
Declararea naşterii se face la oficiul de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a produs evenimentul, în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu şi în termen de 3 zile pentru copilul născut mort. Termenele se socotesc de la data naşterii.
Acte necesare:
Întocmirea actului de naştere se face în baza:
-declaraţiei verbale a persoanelor prevăzute la art. 16 (oricare dintre părinţi, medic, persoane care au fost de faţă la naştere, asistent social sau, după caz, persoana cu atribuţii de asistenţă socială din unitatea sanitară în care a avut loc naşterea sau oricare persoană care a luat cunoştinţă despre naşterea copilului),
-actului de identitate al mamei şi al declarantului;
-certificatului medical constatator al naşterii şi, după caz, a certificatului de căsătorie al părinţilor.
Când declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenului legal, dar nu mai târziu de un an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială s-a produs evenimentul, în termen de până la 30 de zile de la data solicitării.
Când declaraţia de naştere a fost făcută după trecerea unui an de la data naşterii, întocmirea actului de naştere se face la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor.
La momentul declarării nașterii, ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz.
Prenumele declarat la data înregistrării naşterii nu poate fi format din mai mult de trei cuvinte.
În cazul adopţiei, se întocmeşte un nou act de naştere de către ofiţerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, al primăriei unităţii administrativ-teritoriale în raza căruia/căreia se află domiciliul adoptatorilor/adoptatorului.
În situaţia în care adoptatorii sunt cetăţeni străini ori cetăţeni români cu domiciliul sau cu reşedinţa în străinătate, noul act de naştere se va întocmi de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia s-a aflat domiciliul celui adoptat până la momentul încuviinţării adopţiei ori sediul instituţiei de ocrotire, în cazul copiilor care s-au aflat în îngrijirea acesteia anterior încuviinţării adopţiei.
Căsătoria se încheie la oficiul de stare civilă în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi.
Prin excepţie, căsătoria poate fi încheiată la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu aprobarea primarului unităţii administrativ-teritoriale unde se încheie căsătoria.
Declaraţia de căsătorie se face personal de către viitorii soţi, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, la primăria competentă. În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei potrivit legii, legea aplicabilă regimului matrimonial, precum şi, în cazul aplicării legii române, regimul matrimonial ales.
DOCUMENTE NECESARE pt. CASATORIE:
1.CERTIFICATE DE NASTERE (original + copie)
2.ACTE DE IDENTITATE (original + copie)
3.CERTIFICATE medicale PRENUPȚIALE (valabil atât la data depunerii documentației, cât și la data oficierii) :
4.Dovada desfacerii casatoriei anterioare – daca este cazul: (Sentinta definitiva/certificat de divort/certificat de deces)
5.Taxa de casatorie: Luni–Vineri - 50 lei
Sambata, Duminica – 200 lei (se achită la casieria primăriei/www.ghiseul.ro)
6.DECLARATIE DE CASATORIE (se completeaza la ghiseu)
Acte suplimentare, necesare în situații speciale:
-autorizarea instanţei de tutelă în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul cel care cere încuviinţarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenţei unor impedimente rezultate din condiţiile de rudenie firească sau adopţie, în condiţiile prevăzute de lege;
-avizul medical, dovada încuviinţării părinţilor/tutorelui şi autorizarea, prin sentinţă definitivă, pentru încheierea căsătoriei, dată de instanţa de tutelă în a cărei circumscripţie are domiciliul minorul, în cazul existenţei unor impedimente legate de vârsta matrimonială;
Data încheierii căsătoriei:
Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declaraţiei de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi.
Dacă, de la data depunerii declaraţiei de căsătorie, au trecut 30 de zile şi căsătoria nu a fost încheiată ori dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială, cu privire la numele de familie şi/sau regimul matrimonial, aceştia vor face o nouă declaraţie de căsătorie.
La încheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă ia consimţământul viitorilor soţi, liber şi deplin exprimat, în prezenţa a 2 martori, după care îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile privind drepturile şi îndatoririle soţilor din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
Actul de căsătorie se semnează de către soţi, cu numele de familie pe care au convenit să îl poarte în timpul căsătoriei, de cei 2 martori şi de către ofiţerul de stare civilă.
La depunerea declaraţiei de căsătorie şi la încheierea căsătoriei între cetăţeni străini, sau între aceştia şi cetăţeni români, dacă nu cunosc limba română, ori în cazul persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret şi traducător autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
Întocmirea actului de deces se face la nivelul oficiului de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a produs decesul, pe baza certificatului medical constatator al decesului şi a declaraţiei verbale făcute de oricare dintre membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane:
a) medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul;
b) orice persoană care are cunoştinţă despre deces.
Declarantul va depune certificatul medical constatator al decesului, documentul de identitate şi, după caz, documentul de evidenţă militară ale celui decedat.
Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei.
Când decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces este necesară şi dovada eliberată de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces. În aceste situații, prin excepţie termenul de 3 zile de declarare a decesului se calculează de la data eliberării certificatului medical constatator al decesului.
În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenul de 3 zile, întocmirea actului de deces se face cu aprobarea parchetului.
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în ţară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române.
Cetăţeanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la înregistrarea actului sau faptului de stare civilă la autorităţile străine, să solicite transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale competent/competentă ori la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale României.
Transcrierea certificatelor/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve privind cetăţenii români care nu au avut niciodată domiciliul în România, cu excepţia celor care au redobândit cetăţenia română sau cărora li s-a acordat cetăţenia română, se face cu aprobarea primarului sectorului 1 al municipiului Bucureşti şi cu avizul conform al şefului Direcţiei Publice de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.
Este interzisă transcrierea certificatelor de stare civilă/extraselor de stare civilă/extraselor multilingve al actelor de stare civilă emise de autorităţile străine privind căsătoria dintre persoane de acelaşi sex ori a parteneriatelor civile încheiate sau contractate în străinătate.
Documentele administrative emise de autorităţile străine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilă române, precum şi traducerile acestora, care sunt făcute la un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează;
b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) documentele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b) se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992, cu completările ulterioare.
Cererea de transcriere, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 33, se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia îşi are domiciliul titularul certificatului/extrasului şi se face în nume propriu, prin împuternicit cu procură specială, autentificată conform prevederilor art. 72 alin. (6).
Minorii în vârstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de naştere în nume propriu, asistaţi de unul dintre părinţi sau, după caz, de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială; în cazul în care părinţii au domicilii diferite în ţară, primăria competentă privind transcrierea certificatului de naştere poate fi oricare din cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii minorului.
Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai căror părinţi au domiciliul în străinătate, cererea de transcriere a certificatelor de naştere se depune la primăria ultimului loc de domiciliu avut de părinţi în România, iar în cazul în care au avut domicilii diferite, la ultimul domiciliu al unuia dintre părinţi.
Pentru cetăţenii români cu vârsta peste 18 ani care au domiciliul în străinătate, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în ţară, cu avizul prealabil al S.P.C.J.E.P., iar dacă nu au avut domiciliul în România, primarului sectorului 1 al municipiului Bucureşti, cu avizul prealabil al Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti.
În cazul transcrierii certificatului de căsătorie, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au domicilii diferite în ţară, la oricare dintre cele două primării pe raza cărora aceştia îşi au domiciliul.
În cazul transcrierii certificatului de deces, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului, care are obligaţia să dispună verificări şi la ultimul domiciliu al decedatului, sau primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în ţară de către persoana decedată.
ACTE NECESARE:
Cererea de transcriere este însoţită de certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autorităţile străine, în original, fotocopie şi traducere legalizată, precum şi, după caz (în funcție de tipul actului de stare civilă care se transcrie), de următoarele documente:
a) fotocopii ale certificatelor de naştere şi de căsătorie, fotocopii ale actului de identitate sau paşaportului, după caz;
b) declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean român, cu privire la numele purtat după căsătorie, în situaţia în care în certificatul/extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie;
c) declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, cu privire la regimul matrimonial aplicabil căsătoriei;
d) declaraţie din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naştere al copilului, referitoare la domiciliul copilului, în cazul în care părinţii au domicilii diferite;
e) declaraţie din partea titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit în registrele de stare civilă române.
În situaţia în care se stabileşte că în certificatul sau extrasul eliberat de autorităţile străine au fost înscrise date care sunt în neconcordanţă cu cele înscrise în registrele de stare civilă române şi R.N.E.P., transcrierea se va face după îndreptarea erorilor de către autorităţile străine emitente.
ATENŢIE!
Având în vedere complexitatea lucrărilor și pentru a preîntâmpina eventuale confuzii generate de schimbări legislative ce pot apărea, rugăm persoanele interesate ca, anterior depunerii dosarului de transcriere, să solicite lucrătorilor de stare civilă informaţii detaliate referitoare la procedura de transcriere (acte necesare, termen de soluţionare etc.).
DIVORŢUL PE CALE ADMINISTRATIVĂ
Condiţii (trebuie îndeplinite cumulativ):
- ambii soţi sunt de acord cu divorţul;
- nu există copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi (raportat la momentul depunerii cererii de divorţ).
Procedura:
Cererea de divorţse face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soți, în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau de la cea pe a cărei rază teritorială se află ultima locuinţă comună a soţilor (competenţă alternativă – soţii pot opta pentru oricare dintre acestea).
În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorţ se face în prezenţa unui traducător autorizat iar, în cazul persoanelor persoanelor cu handicap auditiv sau surdocecitate, în prezenţa unui interpret.
În cererea de divorţ, fiecare dintre soţi declară, pe proprie răspundere, că:
- este de acord cu desfacerea căsătoriei;
- nu are copii minori cu celălalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi împreună ca acesta;
- nu este pus sub interdicţie;
- nu au mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei;
- vor indica adresa ultimei locuinţe comune;
- vor preciza numele pe care fiecare sau, după caz, numai unul dintre aceştia urmează a-l purta după desfacerea căsătoriei.
La momentul depunerii cererii de divorţ, soţii vor prezenta ofiţerului de stare civilă următoarele acte:
a) certificatele de naştere ale ambilor soţi, în original şi copie – originalele se vor restitui titularilor;
b) certificatul de căsătorie, în original şi copie – originalul se va reţine de către ofiţerul de stare civilă;
c) documentele care fac dovada identităţii ambilor soţi, în original şi copie – trebuie să fie valabile atât la momentul depunerii cererii de divorţ, cât şi la momentul eliberării certificatului de divorţ;
d) declaraţie dată în faţa ofiţerului de stare civilă, în situaţia în care ultima locuinţă comună declarată în cererea de divorţ nu coincide cu domiciliul sau reşedinţa ambilor soţi, confom actelor de identitate.
e) dovada achitării taxei de 500 de lei, stabilită de lege – taxa se achită la casieriile Primăriei Municipiului Mediaş (Serviciul Fiscal Local) sau pe www.ghiseul.ro.
Ofiţerul de stare civilă înregistrează cererea de divorţ în ziua în care a fost primită şi acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice (calculate de la data depunerii cererii), în vederea eventualei retrageri a acesteia.
La expirarea termenului de 30 de zile, soţii se vor prezenta din nou împreună în faţa ofiţerului de stare civilă, care va verifica dacă cei doi stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţămâtul lor este liber şi neviciat, solicitând soţilor o declaraţie în acest sens.
Dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia declară că înţelege să renunţe la divorţ, se completează un alt model de declaraţie.
Dacă soţii nu se prezintă împreună, la expirarea termenului de 30 de zile, dosarul de divorţ se clasează.
Alte situaţii în care dosarul de divorţ se clasează:
- dacă ambii soţi sau numai unul înţeleg să renunţe la divorţ;
- dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
- dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, intervine naşterea unui copil;
- dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi decedează.
Constatarea desfacerii căsătoriei şi eliberarea certificatului de divorţ
În măsura în care, la expirarea termenului de 30 de zile, sunt întrunite toate condiţiile legale necesare, ofiterul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ, care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen de maxim 5 zile lucrătoare.
Data eliberării certificatului de divorţ reprezintă data la care este desfacută căsătoria.
Pe certificatul de divorţ nu se vor face menţiuni referitoare la motivele divorţului sau la culpa soţilor
Fiecăruia dintre foştii soţi i se va va înmâna căte un exemplar din certificatul de divorţ, pe bază de semnătură pe cererea de divorţ şi în registrul de evidenţă a certificatelor de divorţ.
La data desfacerii căsătoriei, ofiţerul de stare civilă anulează cartea de identitate a fostului soţ, care îşi schimbă numele în urma divorţului, astfel:
- prin tăierea colţului în care este înscrisă perioada de valabilitate, în cazul cărţilor de identitate;
- prin înscrierea unei menţiuni de desfacere a căsătoriei, în cazul cărţilor de identitate provizorii şi al buletinelor de identitate.
Termenul pentru obţinerea unui nou act de identitate este de 15 zile, calculate de la data desfacerii căsătoriei.
SCHIMBAREA, PE CALE ADMINISTRATIVĂ, a numelor persoanelor fizice
Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei legi.
Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
b) când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;
c) când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
d) când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte şi doreşte simplificarea acestuia;
e) când persoana în cauză este cunoscută cu un prenume şi doreşte adăugarea acestuia la prenumele iniţial, cu respectarea dispoziţiilor legale privind numărul maxim de cuvinte din care poate fi format prenumele;
f) când persoana în cauză poartă un nume de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;
g) când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere sau purtat anterior;
h) când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor, cu respectarea dispoziţiilor art. 41^4;
i) când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei;
j) când unul dintre soţi sau ambii doreşte/doresc schimbarea numelui de familie comun sau reunit purtat în timpul căsătoriei, cu respectarea dispoziţiilor <LLNK 12016 0853 262 282 44>art. 282 din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, şi cu consimţământul celuilalt soţ, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
k) când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, în formele prevăzute la <LLNK 12016 0853 263 54>art. 416 alin. (1) din Legea nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, însă, întrucât nu s-a încuviinţat şi purtarea numelui de familie al acestuia, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
l) când prenumele purtat este specific sexului opus;
m) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând hotărâre judecătorească definitivă;
n) când persoana în cauză are numele schimbat în străinătate şi nu are act administrativ străin, făcând dovada cu privire la aceasta cu paşaportul/actul de identitate emis de autorităţile străine;
o) alte cazuri temeinic justificate.
Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
a) când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;
b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;
d) când în urma divorţului un fost soţ păstrează numele de familie purtat în căsătorie şi doreşte un nume purtat anterior căsătoriei sau numele dobândit la naştere;
e) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;
f) când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
g) când părinţii au divorţat, iar părintele care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei solicită pentru copil să poarte acelaşi nume de familie cu el;
h) când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie şi doreşte schimbarea numelui de familie al copilului/copiilor pentru a purta nume de familie comun;
i) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei şi celălalt soţ doreşte să poarte nume de familie comun cu acesta;
j) când părintele căruia i-a fost încredinţat un minor în urma divorţului solicită ca acesta să-i poarte numele de familie dobândit ca urmare a încheierii unei noi căsătorii, cu consimţământul soţului şi al celuilalt părinte al minorului, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă.
Cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă privind persoanele fără cetăţenie domiciliate în România se soluţionează în aceleaşi condiţii ca şi cele ale cetăţenilor români.
Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă depune o cerere la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau a avut ultimul domiciliu, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate. Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială.
Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute şi să fie însoţită de următoarele acte:
a) actul de identitate şi certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui, original şi fotocopie; originalul documentelor se restituie solicitantului;
b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 41^7, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;
c) dacă este cazul, consimţământul persoanei al cărei nume se solicită a fi purtat, dat în formă autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă;
d) dacă este cazul, încuviinţarea instanţei de tutelă, în cazurile prevăzute de art. 41^4;
e) pentru solicitanţii care au împlinit vârsta de 14 ani, certificat de cazier judiciar;
f) orice alte documente pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale;
g) procură specială şi copia actului de identitate al împuternicitului, în cazul în care schimbarea numelui este solicitată prin împuternicit cu procură specială.
Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea instanţei de tutelă, de către tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî instanţa de tutelă.
Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în forma autentică sau în faţa ofiţerului de stare civilă. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat mort sau decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti.
În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.
Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea instanţei de tutelă.
Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija solicitantului.
În aplicarea dispoziţiilor alin. (1), extrasul cererii de schimbare a numelui cuprinde:
a) numele de familie şi prenumele;
b) data naşterii;
c) localitatea de domiciliu;
d) numele de familie şi/sau prenumele pe care urmează să îl/le poarte.
Dovada schimbării numelui se face cu dispoziţia Președintelui Consiliului Județean de admitere a schimbării numelui şi cu noul certificat de stare civilă eliberat de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primărie, pe baza dispoziţiei de admitere a schimbării numelui.
Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică solicitantului de către serviciul public comunitar judeţean de evidenţă a persoanelor/ D.G.E.P.M.B., în termen de 10 zile de la emitere.
Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
ELIBERAREA CERTIFICATELOR DE STARE CIVILĂ
Certificatele de stare civilă se eliberează, la cerere, persoanei îndreptăţite, personal sau prin împuternicit cu procură specială, autentificată conform prevederilor art. 72 alin. (6), pe baza înregistrărilor şi a menţiunilor înscrise în registrele de stare civilă.
Persoanele care au domiciliul în alte localităţi decât cele în care sunt păstrate registrele de stare civilă şi nu se pot deplasa personal pentru a obţine certificatele de stare civilă pot depune cererea la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia îşi au domiciliul ori reşedinţa, indicând unitatea administrativ-teritorială unde se găseşte actul respectiv şi datele de stare civilă, pentru identificarea acestuia.
Certificatele de stare civilă prezentate cu modificări, ştersături, adăugări sau neconcordanţe cu privire la datele înscrise se reţin de către lucrătorii S.P.C.L.E.P. sau de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-teritoriale şi se trimit instituţiei emitente în vederea anulării şi eliberării unui nou certificat de stare civilă.
Certificatul de naştere se eliberează titularului actului sau persoanei împuternicite cu procură specială, pentru persoanele de peste 18 ani posesoare de acte de identitate.
Pentru minorii care nu au acte de identitate, precum şi pentru cei puşi sub interdicţie, certificatul de naştere se eliberează părintelui sau reprezentantului legal.
Certificatele de stare civilă se pot elibera şi altor persoane împuternicite prin procură specială, autentificată conform prevederilor art. 72 alin. (6).
Certificatul de căsătorie se poate elibera unuia dintre soţi sau, la cerere, ambilor soţi. Pentru soţul supravieţuitor sau, în caz de divorţ, pentru motive întemeiate, se pot elibera certificate de căsătorie, cu menţiunile corespunzătoare.
Certificatul de deces se eliberează membrilor familiei sau altor persoane îndreptăţite.