MUNICIPIUL MEDIAŞ
portalul oficial al municipiului

Compartiment Stare Civilă

COMPARTIMENT STARE CIVILĂ

Nr. tel. 0269/844229
Fax: 0269/845932
Program de lucru cu publicul
Ziua săptămânii
Primire documente
Eliberare documente
LUNI
08.30 – 13.00
13.00 – 16.30
MARŢI
08.30 – 13.00
16.00 – 18.00
13.00 – 18.00
MIERCURI
08.30 – 13.00
13.00 – 16.30
JOI
08.30 – 13.00
13.00 – 16.30
VINERI
08.30 – 13.00
13.00 – 14.00
În zilele de sâmbătă şi duminică, programul de lucru cu publicul al stării civile se stabileşte în cursul săptâmânii respective, în funcţie (şi) de căsătoriile programate.
 

Căsătorii

Divorțul pe cale administrativă

Inregistrarea decesului

Transcrierea actelor de stare civilă

Rectificarea actelor de stare civila

Schimbarea numelui pe cale administrativă


Înregistrarea naşterii

Înregistrarea naşterii se face de către structura de stare civilă din cadrul S.P.C.L.E.P. în a cărui rază teritorială a avut loc naşterea, pe baza declaraţiei verbale date în faţa ofiţerului de stare civilă de către oricare dintre părinţi, de către medic, de către persoanele care au fost de faţă la naştere, de personalul din unitatea în care a avut loc naşterea sau de orice persoană care a luat  cunoştinţă despre naştere.
Termenul pentru declararea şi înregistrarea naşterii copilului este de:
·   15 zile de la data naşterii, pentru copilul născut viu şi aflat în viaţă;
·   3 zile de la data naşterii, pentru copilul născut mort;
·   24 de ore de la data decesului, pentru copilul născut viu care a decedat înăuntru termenului de 15 zile;
·   30 de zile pentru copilul cu vârsta de până la 1 an, găsit sau părăsit de mamă în maternitate/unităţi sanitare.
In măsura în care declararea naşterii se face după expirarea acestor termene, dar înăuntrul unui an de la naştere, întocmirea actului de naştere se face cu aprobarea primarului unităţii administrative-teritoriale.
Dacă declararea se face după trecerea unui an de la naştere, întocmirea actului se face numai în baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile, care va conţine toate datele necesare întocmirii actului de naştere.
Înregistrarea naşterii se face în baza următoarelor acte:
- certificatul medical constatator al naşterii, întocmit de unitatea sanitară în care s-a produs naşterea;
- actul de identitate al mamei şi/sau al declarantului, dacă naşterea nu este declarată de mamă;
- certificatul de căsătorie al părinţilor copilului – original şi copie – dacă sunt căsătoriţi; dacă părinţii poartă nume de familie diferit, declaraţia scrisă cu privire la numele pe care îl va purta copilul;
- declaraţia de recunoaştere a copilului din afara căsătoriei, dată de către tată în faţa ofiţerului de stare civilă care înregistrează naşterea sau la notarul public, din care să rezulte şi numele de familie pe care îl dobândeşte copilul; acestei declaratii i se anexează consimţământul mamei.

Eliberarea certificatelor de naştere

Certificatele de stare civilă se eliberează, la cerere, persoanei îndreptăţite, personal sau prin împuternicit cu procură specială*, autentificată astfel:
a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei
de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează;
b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) documentele care nu se regăsesc în niciuna dintre situaţiile prevăzute la lit.a) sau b) se supralegalizează.
*inclusiv procură întocmită la un notar public în ţară sau la ambasadele/consulatele României din străinătate;
 
Cetăţenilor români cu domiciliul in străinătate si cetăţenilor străini ale căror acte de stare civilă sunt înregistrate în ţară li se eliberează certificate pe baza paşaportului.
 
Persoanele care au domiciliul în alte localităţi decât cele în care sunt păstrate registrele de stare civilă şi nu se pot deplasa personal pentru a obţine certificatele de stare civilă pot depune cererea la S.P.C.L.E.P. sau, după caz,
la primăria unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia îşi au domiciliul ori reşedinţa, indicând unitatea administrativ-teritorială unde se găseşte actul
respectiv – certificatul va fi ridicat de către solicitant de la SPCLEP la care a depus cererea.
 
Certificatul de naştere se eliberează titularului actului sau persoanei împuternicite cu procură specială, pentru persoanele de peste 18 ani posesoare de acte de identitate.
 
Pentru minorii care nu au acte de identitate, precum şi pentru cei puşi sub interdicţie, certificatul de naştere se eliberează părintelui sau reprezentantului legal.
 
Dacă un copil este născut viu şi a decedat până la data înregistrării naşterii, la cererea părinţilor, se eliberează certificatul de naştere, cu menţiunea "Decedat", sau numai certificatul de deces.
 

 

Înregistrarea căsătoriei

Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă, la sediul SPCLEP/ primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa unul dintre viitorii soţi.
Prin excepţie, căsătoria se poate încheia şi la alt SPCLEP/primărie decât cea de domiciliu/reşedinţă, cu aprobarea primarului unităţii administrativ teritoriale unde se încheie căsătoria.
Declaraţia de căsătorie se face personal, de către viitorii soţi, în scris, la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria locului de domiciliu ori de resedinţă al unuia dintre ei şi se publică, în ziua in care a fost primită, prin afişare, în extras, in condiţiile legii.
Odată cu declaraţia de căsătorie, viitorii soţi prezintă următoarele acte:
a) documentele cu care fac dovada identităţii, in original si copie – trebuie să fie valabile atât la data depunerii declaraţiei, cât şi la data oficierii căsătoriei;
b) certificatele de naştere, în original şi copie;
c) certificatul medical privind starea sănătăţii, întocmit pe formular-tip, care trebuie să poarte numărul de inregistrare, data certă, sigiliul/ştampila unităţii sanitare, semnătura şi parafa medicului; certificatele medicale sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate sau nu se poate căsători;
d) documente, in original si in copie, din care să rezulte desfacerea căsătoriei
anterioare, dacă este cazul.
 
Căsătoria se încheie în termen de 10 zile de la depunerea declaraţiei de căsătorie (termenul cuprinde atât ziua cand a fost făcută declaraţia, cât si ziua in care se oficiază căsătoria).
 
Oficierea căsătoriei se face în limba română de către ofiţerul de stare civilă, într-o incăpere corespunzător amenajată.
 
 După luarea consimţământului viitorilor soţi, liber si deplin exprimat, în faţa a 2 martori, ofiţerul de stare civilă îi declară căsătoriţi, le citeşte dispoziţiile Codului civil privind drepturile si obligaţiile soţilor şi întocmeşte, de îndată, actul de căsătorie.
Actul de căsătorie se semnează de către soţi (cu numele de familie pe care s-au învoit să-l poarte in timpul căsătoriei), de către ofiţerul de stare civilă şi de către martori.
 
După incheierea căsătoriei, ofiţerul de stare civilă anulează cartea de identitate a soţului care îşi schimbă numele de familie prin căsătorie; anularea se face prin tăierea colţului în care se află înscrisă perioada de valabilitate.
 
 
Certificatele de stare civilă se eliberează, la cerere, persoanei îndreptăţite, personal sau prin împuternicit cu procură specială*, autentificată astfel:
a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei
de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează;
b) documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) documentele care nu se regăsesc în niciuna dintre situaţiile prevăzute la lit.a) sau b) se supralegalizează.
*inclusiv procură întocmită la un notar public în ţară sau la ambasadele/consulatele României din străinătate;
 
Cetăţenilor români cu domiciliul in străinătate si cetăţenilor străini ale căror acte de stare civilă sunt inregistrate în ţară li se eliberează certificate pe baza paşaportului.
 
Persoanele care au domiciliul in alte localităţi decât cele în care sunt păstrate registrele de stare civilă şi nu se pot deplasa personal pentru a obţine certificatele de stare civilă pot depune cererea la S.P.C.L.E.P. sau, după caz,
la primăria unităţii administrativ-teritoriale în raza căreia îşi au domiciliul ori reşedinţa, indicând unitatea administrativ-teritorială unde se găseşte actul
respectiv – certificatul va fi ridicat de către solicitant de la SPCLEP la care a depus cererea.
 
Certificatul de căsătorie se poate elibera unuia dintre soţi sau, la cerere, ambilor soţi.
 
Pentru soţul supravieţuitor sau, in caz de divorţ, pentru motive întemeiate, se pot elibera certificate de căsătorie, cu menţiunile corespunzătoare.
 

 
Condiţii (trebuie îndeplinite cumulativ):
- ambii soţi sunt de acord cu divorţul;
- nu există copii minori, născuţi din căsătorie sau adoptaţi (raportat la momentul depunerii cererii de divorţ).
 
Procedura:
Cererea de divorţ[1] se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi[2], în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau de la cea pe a cărei rază teritorială se află ultima locuinţă comună a soţilor (competenţă alternativă – soţii pot opta pentru oricare dintre acestea).
 
În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorţ se face în prezenţa unui traducător autorizat iar, în cazul persoanelor surdo-mute, în prezenţa unui interpret.
 
În cererea de divorţ, fiecare dintre soţi declară, pe proprie răspundere, că:
- este de acord cu desfacerea căsătoriei;
- nu are copii minori cu celălalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi împreună ca acesta;
- nu este pus sub interdicţie;
- nu au mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei;
- vor indica adresa ultimei locuinţe comune;
- vor preciza numele pe care fiecare sau, după caz, numai unul dintre aceştia urmează a-l purta după desfacerea căsătoriei.
 
La momentul depunerii cererii de divorţ, soţii vor prezenta ofiţerului de stare civilă următoarele acte:
a) certificatele de naştere ale ambilor soţi, în original şi copie – originalele se vor restitui titularilor;
b) certificatul de căsătorie, în original şi copie – originalul se va reţine de către ofiţerul de stare civilă;
c) documentele care fac dovada identităţii[3] ambilor soţi, în original şi copie – trebuie să fie valabile atât la momentul depunerii cererii de divorţ, cât şi la momentul eliberării certificatului de divorţ;
d) declaraţie dată în faţa ofiţerului de stare civilă, în situaţia în care ultima locuinţă comună declarată în cererea de divorţ nu coincide cu domiciliul sau reşedinţa ambilor soţi, confom actelor de identitate.
e) dovada achitării taxei de 500 de lei, stabilită de lege – taxa se achită la casieriile Primăriei Mun. Mediaş (Direcţia Fiscală Locală).
 
Ofiţerul de stare civilă înregistrează cererea de divorţ în ziua în care a fost primită şi acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice (calculate de la data depunerii cererii), în vederea eventualei retrageri a acesteia.
 
La expirarea termenului de 30 de zile, soţii se vor prezenta din nou împreună în faţa ofiţerului de stare civilă, care va verifica dacă cei doi stăruie în cererea de divorţ şi dacă, în acest sens, consimţămâtul lor este liber şi neviciat, solicitând soţilor o declaraţie în acest sens.
 
Dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia declară că înţelege să renunţe la divorţ, se completează un alt model de declaraţie.
 
Dacă soţii nu se prezintă împreună, la expirarea termenului de 30 de zile, dosarul de divorţ se clasează.
 
Alte situaţii în care dosarul de divorţ se clasează:
- dacă ambii soţi sau numai unul înţeleg să renunţe la divorţ;
- dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
- dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, intervine naşterea unui copil;
- dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi decedează.
 
Constatarea desfacerii căsătoriei şi eliberarea certificatului de divorţ
În măsura în care, la expirarea termenului de 30 de zile, sunt întrunite toate condiţiile legale necesare, ofiterul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ, care va fi înmânat foştilor soţi într-un termen de maxim 5 zile lucrătoare.
 
Data eliberării certificatului de divorţ reprezintă data la care este desfacută căsătoria.
 
Pe certificatul de divorţ nu se vor face menţiuni referitoare la motivele divorţului sau la culpa soţilor
 
Fiecăruia dintre foştii soţi i se va va înmâna căte un exemplar din certificatul de divorţ, pe bază de semnătură pe cererea de divorţ şi în registrul de evidenţă a certificatelor de divorţ.
 
La data desfacerii căsătoriei, ofiţerul de stare civilă anulează cartea de identitate a fostului soţ, care îşi schimbă numele în urma divorţului, astfel:
- prin tăierea colţului în care este înscrisă perioada de valabilitate, în cazul cărţilor de identitate;
- prin înscrierea unei menţiuni de desfacere a căsătoriei, în cazul cărţilor de identitate provizorii şi al buletinelor de identitate.
Termenul pentru obţinerea unui nou act de identitate este de 15 zile, calculate de la data desfacerii căsătoriei.
 
 

 
 
Actul de deces se întocmeste la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul ori s-a găsit cadavrul.
 
Declaraţia de deces, pentru situaţia în care cauza decesului este naturală, se face în termen de 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, de către persoanele prevăzute de lege (membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de către medic sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul ori de orice altă persoană care a luat cunoştinţă despre deces); in acest termen se cuprinde atat ziua in care s-a produs decesul, cat si ziua in care se face declaraţia.
 
Odată cu declaraţia de deces, declarantul depune următoarele acte:
a) certificatul medical constatator al decesului, intocmit pe formular-tip, care va trebui să poarte număr de inregistrare, dată certă, semnătura si parafa medicului care a făcut constatarea, sigiliul/stampila unităţii sanitare, în care trebuie consemnată cauza decesului, fără prescurtări, înscrisă cu majuscule;
b) certificatul de nastere şi de căsătorie, după caz;
c) actul de identitate al decedatului;
d) livretul militar sau, după caz, adeverinţa de recrutare a celui decedat;
e) fotocopia actului de identitate al declarantului.
 
In cazurile in care declarantul nu poate prezenta certificatele de stare civilă si/sau actul de identitate al persoanei decedate, acesta declară, in scris, motivul neprezentării acestora, precum si datele de stare civilă ale decedatului.
 
Cand decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor cauze violente, precum si in cazul găsirii unui cadavru, fie că este sau nu identificat, declaraţia se face în termen de 48 de ore, calculat din momentul decesului sau al găsirii cadavrului.
 
În acest caz, inregistrarea se face in baza certificatului medical constatator al decesului si a dovezii eliberate de poliţie sau de parchet, din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces.
 
În cazul in care decesul nu a fost declarat si inregistrat in termenul legal de 48 de ore, intocmirea actului de deces se face numai cu aprobarea parchetului, iar declaraţia se face în scris, arătand motivele întârzierii.
 
După intocmirea actului de deces, ofiţerul de stare civilă eliberează declarantului o adeverinţă de înhumare sau de incinerare a cadavrului, într-un singur exemplar.
 

 
 
Actele de stare civilă ale cetăţenilor români, întocmite de autorităţile străine, au putere doveditoare în România numai dacă sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civilă române – transcrierea se va face obligatoriu, in registrele de stare civilă române, în termen de 6 luni de la intoarcerea in ţară sau de la primirea din străinătate a certificatului ori extrasului de stare civilă.
 
Cererile de transcriere se depun la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului şi se aprobă de către primar, după ce s-a obţinut avizul prealabil al Direcţiei Judeţene de Evidenţă a Persoanelor.
 
Documentele administrative emise de autorităţile străine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civilă române, precum şi traducerile acestora, care sunt făcute la un notar public din străinătate, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii (art. 72 alin. 6 din HG nr. 64/2011):
a) documentele eliberate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează;
b) documentele eliberate de statele cu care Romania a incheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice altă formalitate;
c) documentele care nu se regăsesc in una dintre situaŃiile prevăzute la lit.
a) sau b) se supralegalizează.
 
 Cererea de transcriere se adresează primarului unităţii administrativ- teritoriale pe raza căreia isi are domiciliul titularul certificatului/extrasului si se face in nume propriu, prin imputernicit cu procură specială, autentificată conform prevederilor art. 72 alin. (6).
 
Minorii in varstă de peste 14 ani solicită transcrierea certificatelor de nastere in nume propriu, asistaţi de unul dintre părinţi sau, după caz, de tutore, ori prin împuternicit cu procură specială; în cazul în care părinţii au domicilii diferite in ţară, primăria competentă privind transcrierea certificatului de nastere poate fi oricare din cele două primării pe raza cărora au domiciliul părinţii minorului.
 
In cazul transcrierii certificatului de căsătorie, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul comun al soţilor, iar dacă soţii au domicilii diferite in ţară, la oricare dintre cele două primării de domiciliu.
 
In cazul transcrierii certificatului de deces, cererea se adresează primarului unităţii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului, care are obligaţia de a dispune verificări si la ultimul domiciliu al decedatului, sau primarului unităţii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut in ţară de către persoana decedată.
 
Cererea de transcriere este însoţită de certificatul sau extrasul de stare civilă eliberat de autorităţile străine, în original, fotocopie si traducere legalizată, precum şi, după caz, de următoarele documente:
a) fotocopii ale certificatelor de naştere si de căsătorie, fotocopii ale actului de identitate sau paşaportului, după caz;
b) declaraţii notariale, din partea ambilor soţi, dacă sunt cetăţeni români, sau numai a soţului cetăţean roman, cu privire la numele purtat după căsătorie, in situaţia în care în certificatul/extrasul de căsătorie procurat din străinătate nu se face referire la numele soţilor după căsătorie;
c) declaraţie din partea părintelui care solicită transcrierea certificatului de naştere al copilului, în cazul în care părinţii acestuia au domicilii diferite;
d) declaraţie din partea titularului actului ori a reprezentantului legal că nu mai există un alt act transcris/înscris sau reconstituit;
 
In baza aprobării cererii de transcriere, precum şi a documentelor depuse de solicitant şi a evidenţelor proprii, ofiţerul de stare civilă delegate întocmeşte actul de stare civilă şi eliberează certificatul corespunzător persoanei îndreptăţite.
 
Cetăţenii români aflaţi în străinătate pot solicita înscrierea actelor de stare civilă care îi privesc în registrele de stare civilă române de la misiunile diplomatice sau oficiile consulare de carieră ale Romaniei, în cazul în care înregistrarea actului sau faptului de stare civilă a fost făcută în prealabil la autoritatea din statul de resedinţă; înscrierea se face cu aprobarea sefilor misiunilor diplomatice sau ai oficiilor consulare.
 
ATENŢIE!
Pentru a preîntâmpina eventuale confuzii generate de schimbări legislative ce pot apărea, rugăm persoanele interesate ca, anterior depunerii dosarului de transcriere, să solicite lucrătorilor de stare civilă informaţii detaliate referitoare la procedura de transcriere (acte necesare, termen de soluţionare etc.).
 

 
Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al D.J.E.P.; în funcţie de rezultatul verificărilor, se emit dispoziţii de admitere sau de respingere.
 
In cazul rectificării actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora, cererea întocmită, însoţită de actele doveditoare, se depune la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria unităţii administrative-teritoriale de la domiciliul solicitantului; cererea se soluţionează în termen de 30 de zile, prin emiterea dispoziţiei prevăzute la art. 125 alin. (2).
 
Dacă rectificarea actelor de stare civilă este o procedură administrativă, în schimb anularea, modificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoresti definitive şi irevocabile.
 

 
 
Cadrul legal: OG nr. 41/2003 - privindprivind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice
 
Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.
Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
    a) când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
    b) când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte sa îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului ca este cunoscută în societate sub acest nume;
    c) când, din neatentia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoasterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni gresite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;
    d) când persoana în cauza are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regula reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;
    e) când persoana în cauza poarta un nume de familie de provenienta străină şi solicita sa poarte un nume romanesc;
    f) când persoana si-a schimbat numele de origine străină într-un nume romanesc, pe cale administrativă, şi doreşte sa revină la numele dobândit la naştere;
    g) când părinţii si-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicita sa poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;
    h) când persoana în cauza solicita sa poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;
    i) când sotii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei sa poarte numele de familie reunite şi ambii solicita schimbarea acestuia pe cale administrativă, optand pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori sa revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;
    j) când persoana în cauza face dovada ca a fost recunoscuta de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanta pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu exista alta posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;
    k) când prenumele purtat este specific sexului opus;
    l) când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitiva şi irevocabilă şi solicita sa poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medicolegal din care sa rezulte sexul acesteia;
    m) alte asemenea cazuri temeinic justificate.
        Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:
    a) când persoana în cauza a adoptat minori şi doreşte ca aceştia sa poarte un alt prenume;
    b) când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicita sa revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;
    c) când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o alta căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte sa poarte numele dobândit la naştere;
    d) când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recasatoreste si, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte sa poarte numele de familie dobândit la naştere;
    e) când fostul soţ doreşte sa poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în forma autentică;
    f) când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicita sa poarte numele de familie al acestuia;
    g) când s-a desfăcut adoptia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adopţie;
    h) când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei.
 
Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă depune o cerere la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, denumit în continuare serviciu public, aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul. Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială.
 
Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute mai sus şi să fie însoţită de următoarele acte:
    a) copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicita schimbarea numelui;
    b) un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a III-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia sa nu fi trecut mai mult de un an;
    c) consimţământul, dat în forma autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;
    d) copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în cazurile prevăzute de art. 7;
    d^1) cazierul judiciar şi cazierul fiscal ale solicitantului;
    e) orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale.
 
Cererea de schimbare a numelui, împreună cu toate actele prevăzute la art. 6, si, dacă este cazul, cu opoziţiile, se trimite spre soluţionare de către serviciul public local către direcţia judeţeană de evidenţă a persoanelor.
   
Direcţia judeţeană verifică dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege şi, după analizarea temeiniciei cererii, precum şi a opoziţiilor făcute, propune, motivat, preşedintelui consiliului judeţean emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii.
 
Dispoziţia prin care s-a admis schimbarea numelui se trimite, în copie, serviciului public la care a fost înregistrată cererea. Serviciul public va încunostinţa de îndată solicitantul, iar după depunerea de către acesta a dovezii de plata a taxei extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, îi va elibera o copie de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui. Dacă, în termen de 90 de zile de la data luării la cunoştinţa, cel în cauza nu a depus dovada de plata a taxei extrajudiciare de timbru, serviciul public va restitui organului emitent copia de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui.
 
Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunica solicitantului de către direcţia judeţeană de evidenţă, în termen de 10 zile de la emitere.
 
Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată în condiţiile <LLNK 11990    29 10 201   0 46>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
 
ATENŢIE!
Pentru a preîntâmpina eventuale confuzii generate de schimbări legislative ce pot apărea, rugăm persoanele interesate ca, anterior depunerii dosarului de schimbare a numelui, să solicite lucrătorilor de stare civilă informaţii detaliate referitoare la procedura în cauză (acte necesare, termen de soluţionare etc.).


[1] Cerere-tip – va fi pusă la dispoziţia soţilor de către ofiţerul de stare civilă
[2] Este obligatorie prezenţa ambilor soţi, care vor semna cererea în faţa ofiţerului de stare civilă
[3] Dovada identităţii se face:
- pentru cetăţenii români, cu CI, CIProvizorie, BI iar, pentru cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, paşaport;
- pentru cetăţenii UE sau Spaţiului Economic European: documentul de identitate sau paşaportul, emis de statul aparţinător;
- pentru cetăţenii din state terţe: paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României, valabilă atât la data depunerii, cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
- pentru apatrizi: paşaport, emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor, însoţit de permisul de şedere temporar sau permanent, după caz;